La data de 30 iulie curent Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD) și Asociația Surzilor din Republica Moldova (ASRM), împreună cu un grup de părinți ai elevilor cu dizabilitate de auz, au protestat în fața Casei Guvernului cerînd de la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării asigurarea educației în limbajul semnelor pentru elevii cu dizabilitate de auz. Această acțiune de protest a avut drept scop sensibilizarea opiniei publice privind neasigurarea dreptului la educație incluzivă pentru elevii cu dizabilitate de auz pentru care aceasta înseamnă educație în limbajul semnelor.

https://www.facebook.com/100001173911195/posts/3036679886381112/?d=n

În rezultatul acestei acțiuni de protest de comun acord a protestatarilor și a Secretarului de stat doamna Natalia Grîu a  fost stabilită o ședință de lucru într-un format lărgit pentru a supune dezbaterii acest subiect.

CDPD și ASRM insistă asupra educației bilingve a copiilor cu dizabilități de auz (limbajul semnelor și limbajul scris și verbal)

Prin urmare la data de 3 august 2020 CDPD și ASRM, împreună cu un grup de părinți ai elevilor cu dizabilitate de auz, au participat la o ședință cu reprezentanții MECC în cadrul căreia s-a discutat despre educația incluzivă a copiilor cu dizabilități de auz.

În cadrul ședinței reprezentanții CDPD au atras atenția Ministerului asupra problemelor identificate de UNICEF în raportul realizat în anul 2019 privind evaluarea implementării programului de educație incluzivă 2011-2020. Referitor la incluziunea educațională a copiilor cu dizabilități de auz UNICEF a făcut următoarele mențiuni:

  • cadrele didactice nu se simt pregătite să lucreze cu copii cu deficiențe de auz și văz, pentru că, mai ales în primul caz, nu pot comunica cu copiii (pag. 66-67, vol.1, UNICEF 2019);
  • nevoile copiilor cu CES nu sunt cunoscute îndeajuns de către cadrele didactice. În plus, s-a evidențiat necesitatea ca inclusiv cadrele didactice de sprijin (CDS) să fie formate în domenii specifice (defecte de văz, auz (…)” (pag. 94, vol. 2, UNICEF 2019);
  • nu sunt suficienți psihologi, psihopedagogi și logopezi la nivelul instituțiilor de învățământ

preșcolar și școlar (pag. 96 vol.2, UNICEF 2019);

  • lipsesc specialiștii pe paliere specifice (deficiențe de văz, auz, TSA, comportament deviant (pag. 96 vol.2, UNICEF 2019);
  • informațiile colectate evidențiază lipsa psihologilor în instituțiile de învățământ (gimnaziu), lipsa CDS în unele școli din diferite localități, inclusiv nevoia de capacitare a specialiștilor existenți pe diferite domenii mai înguste (lucrul cu copii cu dizabilități severe, de exemplu, TSA, tulburări de comportament sau cu copiii cu deficiențe de vorbire și auz). (pag. 93 vol.2, UNICEF 2019);
  • este necesară acordarea permanentă (regulată/zilnică) a serviciilor specializate pentru categoriile de copii cu CES cu dificultăți severe pentru ca șansa de recuperare/îmbunătățire să fie mai mare în cazul acestora. În lipsa unor specialiști specializați în deficiențe de auz, văz, TSA, sau comportament deviant, Centrele de Resurse nu pot contribui la îmbunătățirea și asigurarea procesului de incluziune educațională a copiilor cu CES de acest tip, mai ales în contextul în care inclusiv cadrele didactice de sprijin necesită formare în aceste arii.” (pag. 95 vol. 2, UNICEF 2019);
  • principalele riscuri pentru continuarea activităților și menținerea/îmbunătățirea efectelor obținute sunt legate de lipsa cunoștințelor în lucrul cu copii cu deficiențe de văz și auz, de lipsa psihologilor și logopezilor în grădinițe și școli (pag. 101 – 102, vol. 2, UNICEF 2019);

Afirmațiile relatate mai sus, precum și prevederile Planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar, gimnazial și liceal pentru anul de studii 2020-2021 și pentru anii precedenți indică asupra faptului că limbajul semnelor (limbajul mimico-gestual) nu se folosește în procesul de instruire a copiilor cu dizabilități de auz, nici nu este asigurată facilitarea învățării lui în cadrul instituțiilor de învățământ de tip general.

Acest fapt contravine prevederilor art. 33 alin. (6) din Codul Educației, art. 27 alin. (5), (6) din Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități care prevăd obligația Ministerului Educației, Culturii și Cercetării și altor autorități publice competente să întreprindă măsuri adecvate pentru angajarea de profesori calificați în limbajul mimico-gestual, iar instituțiile de învățământ general și special sunt obligate să faciliteze învățarea limbajului semnelor.

Cu regret, din cauza că școlile nu au specialiști calificați în limbajul semnelor, crește riscul  abandonului școlar în rândul copiilor cu dizabilități de auz, deoarece părinții nu sunt pregătiți să-i includă în școlile de masa (a se vedea pag. 95-96, vol. 2, UNICEF 2019).

La ședința din 3 august 2020 au participat reprezentanții Serviciilor de Asistență Psihopedagogică din unele raioane a țării, precum și reprezentanții societății civile. În cadrul discuțiilor s-a confirmat că limbajul semnelor nu se folosește în lucrul cu copiii cu dizabilități de auz, iar unele Servicii de Asistență Psihopedagogică recurg la limbajul macaton – o metodă alternativă de comunicare, concepută pentru copiii fără deficiențe de auz, dar cu dificultăți de comunicare, inclusiv pentru copiii cu retard mintal.

CDPD și ASRM condamnă ignorarea limbajului semnelor și folosirea limbajului macaton în comunicarea cu copiii cu dizabilități de auz și califică acest fapt drept discriminare pe criteriul de dizabilitate și limbă!!! Înlocuirea limbajului semnelor cu limbajul macaton în educația copiilor cu dizabilități de auz duce la negarea identității lor lingvistice, contribuie la segregarea copiilor respectivi de comunitate, în special de comunitatea persoanelor cu dizabilități de auz. Utilizarea metodei bilingve, bazate pe folosirea în egală măsură a limbajului semnelor  și a limbajului verbal și scris în procesul educațional a copiilor cu dizabilități de auz, este unica metodă din practica mondială care a demonstrat cea mai mare eficacitate în educația copiilor cu dizabilități de auz, înregistrând reușitele academice extraordinare, iar folosirea altor limbaje în lucrul cu copiii cu dizabilități de auz este nelegitimă, inacceptabilă și inadmisibilă.

De asemenea, CDPD și ASRM au insistat asupra asigurării învățării limbajului semnelor pentru fiecare copil cu dizabilitate de auz (cu auz slab sau fără auz), prin introducerea în programul școlar a școlilor de masa unde învață copiii cu dizabilități de auz a disciplinei „Limbajul semnelor (limbajul mimico-gestual)” precum și folosirea limbajului semnelor în procesul educațional al copiilor cu dizabilități de auz.

În acest sens, CDPD și ASRM au subliniat că instruirea cadrelor didactice de sprijin în limbajul semnelor nu este o soluție efectivă, întrucât cadrul didactic de sprijin se repartizează la mai mulți copii (1 cadru didactic de sprijin la 5 copii cu dizabilități severe și accentuate, și/sau 1 cadru didactic de sprijin la 10 copiii cu dizabilitate medie), respectiv, nu poate asista permanent un copil cu dizabilitate de auz. Or metoda bilingvă cere ca copiii cu dizabilități de auz să fie asistați permanent de specialiștii calificați în limbajul semnelor.

În cadrul ședinței, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării au recunoscut necesitatea asigurării învățării și predării în limbajul semnelor pentru copiii cu dizabilități de auz, dar a constatat necesitatea urgentă de formare a specialiștilor calificați în limbajul semnelor din cauza lipsei lor în cadrul instituțiilor de învățământ general. Astfel, s-a propus elaborarea unui plan de acțiuni pentru asigurarea dreptului copiilor cu dizabilități de auz la educația incluzivă.

Potrivit datelor Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, în cadrul instituțiilor de educație timpurie (grădinițe) sunt integrați 37 copii cu dizabilități de auz, iar în instituțiile de învățământ de tip general  (școlile de masa) învață peste 120 de copii. Împreună cu cei 24 copii din instituțiile de învățământ special din mun. Cahul și r-nul Călărași, numărul copiilor cu dizabilități de auz constituie peste 180 persoane. Respectiv, măsurile ce urmează a fi propuse în cadrul planului de acțiuni privind educația incluzivă trebuie să asigure facilitarea învățării limbajului semnelor de către toți copiii cu dizabilități de auz.

Astfel, CDPD, ASRM și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării au convenit de a organiza pe parcursul acestei săptămîni o ședință, în cadrul căreia fiecare parte va veni cu un plan de acțiuni care urmează să fie discutat atât de către autorități, cât și de către organizațiile neguvernamentale din domeniu pentru a găsi soluții pentru predarea și studierea în limbajul semnelor în instituțiile de învățământ general. https://www.facebook.com/cdpdmd/videos/303609140759021

Acest comunicat a fost realizat de către CDPD pentru a clarifica opinia sa cu privire la obligația MECC de a asigura educația în limbajul semnelor pentru elevii cu dizabilitate de auz deoarece unele instituții media care au fost prezente la evenimentele menționate mai sus, sau care nu au fost prezente însă au preluat știrea cu privire la aceste evenimente au distorsionat mesajul protestatarilor.