CHIȘINĂU — După o luptă judiciară îndelungată împotriva unui blocaj birocratic sistemic, Aliona Stoian, o locuitoare a capitalei care suferă de o afecțiune gravă, a obținut, în sfârșit, dreptul de a beneficia de sprijinul unui asistent personal. Cu toate acestea, triumful ar putea fi de scurtă durată, în contextul în care Ministerul Muncii a contestat deja decizia, prelungind incertitudinea unui caz care a expus vulnerabilitățile profunde ale sistemului de asistență socială.
Cazul a ajuns inițial în atenția publică la sfârșitul anului trecut, când Judecătoria Chișinău a emis o hotărâre obligând Direcția Generală Asistență Medicală și Socială, precum și Ministerul Muncii și Protecției Sociale să îi acorde Alionei un asistent personal. Conștientizând că un proces complet – până la o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție – ar putea dura trei, patru sau chiar mai mulți ani, la solicitarea juriștilor Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD), instanța a emis concomitent o ordonanță provizorie. Măsura avea un scop clar: prevenirea unui prejudiciu grav și ireversibil asupra sănătății Alionei, ordonând încadrarea ei imediată, dar temporară, în serviciul de asistență personală.
Responsabilitatea aplicării acestei măsuri urgente a revenit Agenției pentru Gestionarea Serviciilor Sociale cu Specializare Înaltă, instituție aflată în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Birocrație, executare silită și soluții instituționale inadecvate
Deși ordonanța judecătorească avea caracter executoriu imediat, Agenția nu s-a conformat de bunăvoie. Acest refuz a determinat juriștii CDPD să solicite executarea silită prin intermediul Curții de Apel Chișinău, așa cum prevăd procedurile legale. Instanța de apel a admis cererea și a somat Agenția să angajeze un asistent personal într-un termen de trei zile.
Reacția autorităților sub presiunea instanței a scos la iveală criza de resurse din sistem. Agenția a încercat inițial să o integreze pe Aliona în Centrul de Plasament pentru Persoane Vârstnice din orașul Chișinău. Această variantă s-a dovedit însă complet inadaptată: centrul dispune doar de personal auxiliar (responsabil de curățenie și prepararea hranei). În timpul vizitei Alionei la instituția rezidențială, s-a constatat că nu sunt angajați lucrători pentru a oferi asistența personalizată de care reclamanta — care nu poate să se autodeservească — are nevoie în regim permanent.
Situația s-a deblocat ulterior dintr-o circumstanță tragică. Decesul unui alt beneficiar al Agenției a eliberat un post de asistent personal. Locul i-a fost propus îngrijitoarei persoanei decedate, dar aceasta a refuzat, fiind descurajată de nivelul ridicat de responsabilitate și de salariul brut derizoriu, de doar 6.300 de lei.
O soluție salvatoare pe fondul unei lupte continue
În cele din urmă, impasul a fost depășit doar prin intervenția prietenilor Alionei și a juriștilor CDPD. O doamnă în vârstă, care obișnuia să o ajute contra cost la curățenie o dată pe săptămână, a fost convinsă cu greu să-și asume rolul de asistent personal.
În prezent, femeia este angajată cu acte în regulă, lucrând opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, asigurându-i Alionei nevoile esențiale – de la îngrijire și hrană adecvată, până la achitarea facturilor și realizarea cumpărăturilor.
Aliona Stoian: „Când nu aveam asistent personal, găteam singură. Era greu. Cădeam des, din cauză că nu îmi puteam menține echilibrul. Mă loveam și mă răneam. De când a venit doamna Tatiana, este mult mai bine. Ea îmi gătește, mă ajută. Am cu cine să mai vorbesc. Acum este mult mai bine.”
Liniștea este însă umbrită de noi proceduri juridice. Ministerul Muncii și Protecției Sociale a contestat recent ordonanța provizorie, cerând anularea ei pe motiv că ar fi fost emisă „fără un temei legal”, și a atacat totodată decizia primei instanțe. Dosarul se află momentan în examinare la Curtea de Apel, unde, pe fondul supraaglomerării sistemului judiciar, nici măcar nu a fost stabilită data primei ședințe de audiere.
Dacă apelul Ministerului va fi admis, Aliona Stoian riscă să piardă singurul sprijin de care dispune, întorcându-se la situația de vulnerabilitate extremă. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor alege să continue bătălia în instanță împotriva propriilor cetățeni, aflați în situație de vulnerabilitate, sau dacă acest precedent va forța, în cele din urmă, o reformă reală a serviciului de asistență personală.
Cazul Alionei evidențiază blocajul produs în procesul de asigurare a serviciului „Asistență personală” în municipiul Chișinău, care a îngrădit accesul noilor beneficiari la acest serviciu esențial. Având la bază un conflict politic ce persistă de peste 2,5 ani, consecințele impasului sunt suportate de cele mai vulnerabile categorii de populație: persoanele cu dizabilități severe ce necesită îngrijire permanentă. Acestea depind zilnic de suport individualizat din partea unui asistent personal pentru a putea trăi în siguranță și cu demnitate.
Astfel de blocaje necesită soluționare rapidă și eficientă din partea autorităților, fără ca persoanele în situație de vulnerabilitate să fie nevoite să-și apere în instanță accesul la servicii sociale de bază – un proces dificil și, de multe ori, imposibil fără suport juridic calificat. În același timp, aceste litigii consumă resurse administrative și juridice considerabile din partea instituțiilor publice, contribuind la suprasolicitarea instanțelor de judecată, care se confruntă permanent cu un volum mare de dosare. Paradoxul situației este că instituțiile care au rolul de a asigura protecția socială ajung să utilizeze resurse administrative și juridice pentru a „lupta” cu propriii beneficiari, contestând hotărârile judecătorești prin care persoanele cu dizabilități sunt repuse în drepturi.
Dincolo de procedurile judiciare, cazul Alionei evidențiază nevoia urgentă ca serviciile sociale să fie finanțate adecvat, să fie accesibile și capabile să răspundă prompt nevoilor reale ale beneficiarilor. Este imperativ ca persoanele cu dizabilități severe să poată beneficia de suportul necesar în mod firesc, fără a fi obligați să-și apere dreptul la demnitate prin procese de judecată epuizante.
Acest articol apare în contextul procesului de litigare strategică realizat de Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități cu sprijinul financiar al Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida), prin intermediul IM Swedish Development Partner. Sida sau IM nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestuia și nu împărtășește neapărat opiniile exprimate de autor.
