Dreptul la accesibilitate înseamnă că persoanele cu dizabilități au dreptul de a avea acces la tot, ce există în comunitate, pentru a asigura persoanelor cu dizabilități condiții pentru o viață independentă.
Accesibilitatea fizică se referă la clădiri, drumuri, transport, instalații, precum și bunuri și servicii furnizate (acordate) publicului;
Accesibilitatea informațională se referă la mijloacele de comunicare a informației (limbaj, text), comunicaţiile electronice (radio, internet, telefonie) și telecomunucațiile (televiziune), dispozitive și programe speciale de comunicare a informației.*
Dreptul la accesibilitate presupune obligația tuturor autorităților publice, agenților economici, asociații obștești să facă condiții pentru ca persoanele cu dizabilități să poată folosi bunurile și/sau serviciile acordate fără a avea nevoie de ajutorul altor persoane.
O clădire este accesibilă dacă: lățimea ușilor interioare și exterioare nu este mai mica de 90 cm; pragurile sunt mai joase de 1,5 cm; treptele interioare sau exterioare sunt dotate cu rampa de access sau cu ascensor; spațiu de manevră pentru scaunul rulant în cabina de veceu este de minim 1,4 m; de pe ambele părți ale closetului sunt instalate bare de suport; pe căile de circulație în interiorul și în afara clădirii este aplicat pavaj tactil pentru persoanele cu deficiențe de vedere și indicatoarele/pictogramele pentru persoanele cu dizabilate de auz.
Un drum este accesibil dacă: are o suprafață dreaptă, netedă, fără denivelări (fără bordure, trepte, găuri), direcția de circulație și zonele de pericol sunt marcate prin pavaj tactil, are o iluminare suficientă pe timp de noapte, este dotat cu indicatoarele stradale și de circulație rutieră.
O stație de transport public este accesibilă dacă: peronul stației are lățimea de cel puțin 1,5 metri și este acoperită cu materiale antiderapante, accesul la stație nu este îngrădit de bordure/trepte, suprafața stației precum și spaţiiloe de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport sunt marcate prin pavaj tactil pentru personae cu dizabilități, stația are o iluminare suficientă pe timp de noapte.
Un mijloc de transport public este accesibil dacă: rutele şi indicativele mijlocului de transport sunt imprimate cu caractere mari și în culori de contrast; mijlocul de transport are o bază joasă și este dotat cu rampa pentru extinderea pe peron; dispune de locuri special amenajate pentru personae cu mobilitate redusă, are panouri de afişaj pentru persoanele cu dizabilităţi vizuale şi auditive.
Lipsa condițiilor de accesibilitate constituie discriminare și se pedepsește conform art. 177 alin. (2) lit. i)1 și/sau art.71/1 din Codul Contravențional.
Operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor în scaun rulant.
Administratorii infrastructurii feroviare au obligaţia să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren pentru persoanele cu dizabilități.
Administratorii infrastructurii de transport avia au obligaţia să asigure însoţirea persoanelor cu dizabilităţi astfel încît acestea să aibă acces şi să se poată folosi de transportul aerian.
!!! În cazul în care o clădire de menire socială, un drum, un bun sau un serviciu nu este accesibil pentru persoane cu dizabilități, sesizați Agenția pentru Supraveghere Tehnică și, după caz, Consiliul pentru Egalitate.
Adresați-vă la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități pentru a beneficia de suport în întocmirea sesizării sau plângerii:
Chișinău, str. A. Pușkin 16, of. 5
Tel./fax: +373 22 287090
e-mail: [email protected]
Vizualizați posterul cu drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități aici.
Pentru fișele explicative a fiecărui drept în limba română și rusă, apăsați aici.
